Zero

Trupa Zero a fost înfiinţată în anul 2006. Membrii trupei sunt: Laur - voce, Papu - chitară, Vlad - bas, Alex - tobe. Fiecare dintre băieţi a cântat înainte în alte trupe, dar formula actuală s-a dovedit a fi cea mai de succes, probabil şi datorită prieteniei sincere dintre ei! În timp ce se lucrează la piesele pentru albumul de debut, trupa semnează cu Roton şi în octombrie 2007, apare primul single, „Come This Way”, o colaborare reuşită cu Marius Moga. Piesa ajunge şi în  finala naţională a Eurovision-ului din anul următor, formaţia devine cunoscută. Tot în această perioadă, membrii Zero devin instrumentiştii band-ului emisiunii Happy Hour(Pro Tv), prezentată de Cătălin Măruţă care apare în clipul următorului single al trupei, “Amo amo”. În ianuarie 2009, Zero începe colaborarea cu trio-ul Play and Win care produce hit-ul “Sunny Days”. Piesa ajunge în finala Eurovision unde ocupă locul 4 şi se bucură de difuzări record la radiouri în următoarele luni! Imediat după lansarea videoclipului “Sunny Days” e lansat şi albumul de debut, cu acelaşi nume. În 2010, trupa participa iar la Eurovision cu "Lay Me Down", iar in vara alaturi de Tudor(Fly Project) lanseaza "Balcani"! Zero se afla la al doilea turneu naţional în vară alaturi de Holograf. Totodată, trupa continuă să onoreze invitaţiile la petrecerile private unde susţine programe de cover-uri!

Papu

Când tata mi-a arătat primele acorduri la o chitară acustică veche, nu credeam că voi deveni dependent de acest instrument. Am început să scot riffuri de la Beatles, Aerosmith, Metallica, Ac/Dc, petreceam ore în şir ascultând muzică rock. Aşa am învăţat să cânt la chitară. Cu toate astea, şcoala era pe primul plan, că deh, urma să-mi termin studiile şi să am un job stabil. Pasiunea însă era acolo, nu am renunţat nicio clipă la visul de a cânta şi în 2002 am înfiinţat alături de trei prieteni, în Constanţa, formaţia Zero Grade. Laur era solist vocal. Cântam cu o chitară electrică împrumutată de la vărul meu, neavând bani să-mi cumpăr una. După o lungă perioadă de concerte în underground, am decis să plec la Bucureşti pentru a cânta profesionist, aşa că în ultimul an de facultate am tot făcut naveta Bucureşti-Constanţa, învăţând pentru examene în tren sau microbuz. În capitală i-am cunoscut pe Vlad si pe Alex. Cu toate că atunci activam în trupe diferite, am devenit prieteni foarte buni. Au urmat câteva evenimente în timp, plecări ale unor membri au dus la dezmembrarea trupelor în care cântam... am rămas noi patru. Am decis să luam totul de la capăt şi să încercăm totul sau nimic când mulţi nu ne mai dădeau nicio şansă. S-a născut trupa Zero şi, odată cu ea, a început visul meu. Sper să dureze la nesfârşit.

Laur

Cânt de când eram mic. A fost cel mai natural lucru din viaţa mea şi uite că acum a ajuns modul meu de viaţă. Sunt conştient în fiecare secundă a zilei cât de norocos sunt ca am această oportunitate şi încerc  să profit de ea la maxim...  dar mai bine hai să vă spun povestea mea, aşa, pe scurt: prima oară am cântat câteva balade pentru colegele mele din liceu şi, cred eu, că le-a plăcut, lucru care la momentul respectiv m-a ajutat moral foarte mult, apoi pe la 19 ani am înfiinţat în Constanţa alături de Papu şi alţi doi prieteni o trupă pe nume Zero Grade cu care am avut o groază de concerte în diferite cluburi din ţară. Îmi place la nebunie să îmi aduc aminte de perioada mea underground. A fost bestial şi nu regret nicio clipă acele vremuri pentru că am cântat  numai cu şi pentru prieteni. Apoi printr-un şir destul de lung de evenimente, discuţii, schimbări de formule, ''negocieri'', şi nopţi nedormite am hotărât ca vom fi din acel moment trupa Zero. Şi iată-mă acum un vocal extrem de fericit să cutreier toată ţara şi poate în curând, cine ştie Europa si toată lumea, pentru a putea face fericiti pe oamenii ca sunt alaturi de noi la un concert, party sau orice alt evenimet la care cântăm. Numai asta contează pentru mine...ca lumea să cânte, să se bucure, să lase toate grijile deoparte şi să plece acasă cu un zâmbet mare mare mare pe faţă. Dacă se întâmplă asta eu sunt de departe cel mai fericit om de pe planetă! 

Vlad

Totul a inceput cand aveam 10 ani. O chitară veche a mamei mele a însemnat enorm pentru mine. Sora mea, Deea,  m-a învăţat un cântec simplu pe care l-am repetat zile în şir pe acea chitară …aşa mi-am descoperit  pasiunea de a cânta . Pe la doişpe’ ani am înfiinţat prima trupă împreună cu Alex. Eram doi folkişti înrăiţi cărora nu le scăpa nicio piesă. .Doi ani mai târziu am decis că vrem mai multă gălăgie în trupă, aşa că am lăsat chitarele acustice şi ne-am apucat de tobe, respectiv bas . Basul era cel mai important lucru pe-atunci, pur şi simplu nu mă mai puteam dezlipi de el. Petreceam ore în şir cântând la un bas  improvizat dintr-o chitară  pe care se cânta foarte greu şi de care , sincer, nu vreau sa-mi mai amintesc! :) Repetam zi şi noapte şi compuneam vrute şi nevrute alături de alţi colegi într-o sală din Braşov. Eram foarte mândru pentru că se conturase trupa de rock “Graphic” cu care mai târziu începusem să merg pe la spectacole prin ţară. Doi ani mai târziu , o nouă formulă de trupă a luat naştere. Aveam deja instrumentul meu propriu cumpărat cu enorme sacrificii , iar trupa nu mai era deloc o joacă. Cântam  coveruri si aveam chiar şi piese proprii. Astfel, am avut şansa să mi se ofere un contract in străinătate. După o perioadă de un an în care am fost plecat din ţară cu  trupa formată ulterior, am decis să vin la Bucureşti să cânt şi să încep facultatea. Aici m-am intalnit cu viitorii mei colegi. O vreme am activat în trupe diferite, însă a venit momentul mult aşteptat în care a luat naştere Zero, un proiect de suflet care înseamnă totul  pentru mine şi de care nu vreau să mă despart niciodată.

Alex

Ca orice băiat care vrea sa impresioneze o fată, în loc să jonglez cu portocale in faţa ei sau să îmi montez o firmă luminoasă care zice “pick me!”, am ales să învăţ să cânt la chitară, şi aşa m-am îndrăgostit până peste urechi…de muzică! După vreo 2-3 ani de folk am realizat că tobele mă atrag din ce în ce mai mult aşa că am făcut marea schimbare. Am avut şansa să învăţ să cânt împreună cu prietenii mei cei mai buni…ei învăţau la alte instrumente şi progresau foarte repede, ceea ce mă ambiţiona şi mai tare. Aşa a apărut prima trupă din care am facut parte. Primul set de tobe l-am cumpărat de la un nuntaş…  ţin minte că erau nişte tobe varză dar în noaptea aia nu am dormit! Am stat şi m-am uitat la primul meu set de tobe… În 2002, am intrat în trupa Praf in Ochi. Aşa am ajuns la Bucuresti… În perioada PIO i-am cunoscut pe Papu si pe Laur, care pe atunci cântau în altă trupă, şi am devenit foarte buni prieteni. Timpul ne-a arătat că avem foarte multe lucruri în comun. Întâmplările care au avut loc de-a lungul timpului au făcut ca trupele în care cântam să se destrame în acelaşi timp şi astfel am ajuns să punem la cale cel mai frumos lucru din viaţa mea…trupa ZERO. Sunt cel mai încăpăţânat om, recunosc, dar asta m-a ajutat când am decis să strâng cu dinţii de visul meu!